Wednesday, 12 July 2017

Dulce-amărui


Să-mi ierți păcatul de pe buze, iar clipul să mi-l păstrezi întreg în mintea ta. Poartă-mă în minte așa cum m-ai văzut prima dată. M-am afișat în fața ta timidă, privindu-te cu teamă. Dar de ce cu teamă? te-ai întreba. În fond, era pentru prima dată când ne vedeam. Îți zâmbeam și nu știam exact ce să îți vorbesc. Vinul nu mă amețise suficient încât să mă port așa. Tu erai singurul vinovat. Apoi timpul a trecut. Ne-am pierdut undeva în timp, iar nopțile noastre deveneau mai scurte pe măsură ce ne vedeam. Îți purtam dorul în zilele anoste de iarnă și țipătoare de primăvară. Vara se lăsase ca o mantie asupra noastră, iar noi ne îndepărtasem. Fără a ne spune prea multe lucruri. Doar chipul mi-l păstrai într-un loc știut numai de tine. Îmi purtai vorbele și zâmbetul oriunde te duceai. Și atunci când mă revedeai, te priveam cu ură. Într-un fel ciudat nu te suportam, mă enervai și în același timp mă rugam să rămâi. Dar ție nu îți spuneam asta. Păstram secret. Un secret doar al meu. Apoi te apropiai de mine și mă făceai să mă simt iar vie. Să redevin persoana timidă și să îți zâmbesc din suflet. Echilibrul nu-l cunoșteam. Nu era de mine. În fond, eu sunt furtuna din viața ta. Una care te calmează și în același timp îți zdruncină orice urmă de pe rafturile gândului tău. Sunt păcatul pe care îl vrei și de care ți-e teamă. De fiecare dată când mă revezi ești conștient că îți rup încă o bucățică din sufletul tău. Dar tu mă lași să fac asta, să îți răscolesc temerile, iar lumea să dispară din jurul nostru. M-ai rupe de tine. Câteodată visezi că ai reușit să mă îndepărtezi și să privești detașat totul. Gândul îți trece imediat ce buzele tale îmi ating mâna. Cu toate că eu reprezint neliniștea din viața ta, în preajma mea te transformi în omul de ți-ai dorit mereu să fii și n-ai putut. Lângă mine ești un om liber. Nu mai ești nevoit să porți masca. Și asta te atrage la mine. Nebunia din privirea mea, faptul că îmi port gândurile pe linia fină între fantastic și real, te îndeamnă să te eliberezi de sub presiunea rigidității. 
Și revii de fiecare dată în brațele mele. Te ascunzi de lume și de chinuitoarele gânduri. Pentru o secundă te îmbraci sub o altă entitate. 
Și ce ciudat trebuie să fie totul! Nebunia a izvorât din simpla curiozitate a noastră de a ne expune gândurile sub o formă mai atipică. N-am fost dulce, nici n-am căutat să mimez o bunătate exagerată pentru a impresiona. Te-am lăsat să participi la nebunie mai mult din dorința de a afla dacă ești în stare să o duci. Sincer, nici acum nu pot să îți dau un răspuns sigur. Nu pari că o poți duce. Dar niciodată nu îți cer nimic. 

1 comment:

  1. Felicitari atat tie pentru gandurile frumos prezentate dar si sufletului ce te-a inspirat pentru aceste randuri!

    ReplyDelete